"O viata si mai multe avem impresia ca invatam, ca ne deschidem mintea, spre a cuprinde cat mai multe din cate ne inconjoara pentru a intelege legitati si mecanisme cat mai abstracte si mai complicate. Avem impresia ca daca putem dovedi matematic ca E este cu adevarat mC la patrat lucrul acesta ne va ajuta sa transformam materia fiintei noastre in lumina. Ecuatia de transformare a materiei in lumina este una, iar procesul intim fiintial prin care facem asta nu tine de intelectul, memoria sau ratiunea noastra ci tine de capacitatea de a lasa mintea in urma si de iesi in intampinarea inimii cu tot ceeea ce suntem!
Pentru asta este nevoie sa uitam tot ce stim si sa ne amintim tot ceea ce suntem. De stiut,dragii mei, nu stim mai nimic. Medicii nu stiu de ce ne imbolnavim, Psihologii nu stiu de ce suntem nefericiti, Profesorii nu stiu stiu de ce unii copii pot invata si altii nu. Avocatii stiu legile lumii dar nu le stiu pe cele divine. Preotii dau religia drept credinta caci doar atat stiu cei mai multi dintre ei!
Vindecarea bolii nu este in minte ci in inima, Fericirea nu canta in minte ci in inima, cunoasterea nu salasluieste in minte ci in inima, adevarul nu respira in minte ci in inima, credinta nu supravietuieste in minte ci dainuieste in inima! Este atat de simplu… dar atat de complicat… caci in timp ce inima simplifica totul, mintea complica pana si gura de aer de care ne lasam respirati fara voie!
Stiinta stie multe despre tot si nimic, dar despre OM nu stie nimic. Omul este cel mai mare mister. Pana si gestul de a mangaia un copil pe cap presupune miscarea a 800 de muschi si milioane de impulsuri nervoase in du-te vino de la si spre creier, nu stim cum respiram, cum ne bate inima, cum ne hranim, dar stim sa ne dam sfaturi unii altora, stim cum s-a nascut universul dar nu stim miracolul plamadirii unei noi fiinte!
Sinceri sa fim, ne apuca rasul in fata stiintei lipsite de inima! oamenii de stiinta care studiaza omul il reduc la o suma de reactii si reflexe aparute ca raspuns la impulsuri din exterior sau la aparitia anumitor hormoni. Daca ar fi asa de usor… Daca apa din care suntem alcatuiti nu ar fi ea insasi o minune, daca materia care ne alcatuieste nu ar insemna viata mai intai de toate, daca ar stii cineva ce este spiritul care transforma carbunele in celula vie…
Teologii si nu numai ei spun ca a stii e una si a cunoaste e alta. A cunoste presupune a folosi, dar mai presupune si a integra in fiinta ta ceea ce stii, a deveni ceea ce stii, asa ca dragii mei… pentru a face pasul de la stiinta la cunoastere este nevoie sa uitam ceea ce stim si sa ne amintim tot ce suntem! Pasul acesta ca orice prim pas al oricarei calatorii, oricat ar fi ea de lunga… se face prima data in inima, acolo unde Dumnezeu a pus inca dintru inceputuri toata cunoasterea!
Nu stim nimic dar suntem totul! Si stiti cand suntem totul? Abia atunci cand reusim sa fim NIMIC!
Paradoxurile vietii ce incurca mintea sunt cu ususinta deslusite de inima! Asa ca acest text… este de citit cu inima nu cu mintea!
Putem face in inima noastra… pasul in afara noastra? Cel care se lasa pe sine in urma , uitandu-se, este cel care cu adevarat a plecat in MAREA calatorie de cunoastere si reamintire!
Mintea eliberata de ganduri este singurul bagaj necesar la drum… inima este ghidul perfect! Desi… ce utilitate mai are o minte fara ganduri va veti intreba… Fara mintea asta care ne separa de toti si de toate… vom ajunge la destinatie inainte chiar de a face primul pas!
Unde se sfarseste mintea incepe inima… Unde se termina EU incepe Dumnezeu."
No comments:
Post a Comment